Hepatosinergic Hepatosinergic

Hepatosinergic

Hepatita D

Hepatita D

         Hepatita D, cunoscuta sub numele de hepatita Delta, este o infectie acuta sau cronica a ficatului, determinata de un virus de tip RNA, ce isi poate face aparitia in acelasi timp cu virusul B sau dupa infectarea cu acest virus. Virusul D este unul de dimensiuni mici, care supravietuieste doar prin existenta virusului hepatic B, astfel incat hepatita B poate reprezenta o amenintare pentru toate persoanele purtatoare de virus hepatic B.

       In prezent se cunosc trei genotipuri ale virusului hepatic delta, primul genotip este raspandit in intreaga lume, genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan, Asia si Japonia, iar genotipul 3 este intalnit in America de Sud. Extrem de important este faptul ca acestui virus ii este imposibil sa provoace o infectie singur, deoarece este o particula virala mica si incompleta, ce depinde de protectia si acoperirea virusului hepatic B pentru a se dezvolta.

      Hepatita D este cronica in cazul in care virusul D persista in organism pentru o perioada mai mare de 6 luni dupa infectarea in sange, iar in cazul coinfectiilor, intalnite atunci cand virusii apar simultan, este determinata o forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata in timp util, pentru a favoriza recuperarea in totalitate a pacientilor. De asemenea, in cazul coinfectiilor,  doar un procent cuprinsa intre 2-3 % pot dezvolta hepatita cronica.

         In situatia in care virusul hepatic D apare dupa instalarea virusului hepatic B, numita suprainfectie, un procent cuprins intre 50-70 % dezvolta hepatita fulminanta, caracterizata de reproducerea cu usurinta a virusului hepatic B. De asemenea, majoritatea cazurilor de suprainfectie determina aparitia hepatitei cronice.

         Simptomele coinfectiei in faza preicterica sunt urmatoarele: oboseala, letargie, anorexie, greata si dureri de cap, iar in faza icterica sunt urmatoarele: icter, oboseala, greata, scaune de culoarea argilei si urina de culoare inchisa. De asemenea, suprainfectia se manifesta prin icter, coagulopatie, dificultati de concentrare, insomnii si tulburari de personalitate.

        Transmiterea virusului hepatic D se realizeaza prin aceleasi cai prin care este transmis virusul B, acestea fiind prin contactul cu sange infectat, de la mama la copilul nou-nascut si prin contact sexual neprotejat. Din fericire, exista modalitati de prevenire a infectarii cu acest virus, prin vaccinarea impotriva virusului B, vaccinul fiind disponibil inca din anul 1982. Cu ajutorul acestui vaccin, este prevenita infectarea cu virusii B si D, iar in cazul infectarii, exista si produse concepute din plante, care sprijina organismul impotriva virusurilor hepatici.